Dupa prea mult Tagore

a iesit asta:

O, dragoste,de-ai fi aievea
Eternul meu auz;
te string cu inima-n tacere
dintre cristale de sacaz

Nici vorbele nu tac acuma,
Nici cantul nu mai curge-n firi
Doar pacea, cu a ei lumina
ne-ncanta-n suflet,
cu clinchet de safiri!

La adio...

M-am trezit in asta dimineata cu acest refren-superb cantat-in minte si cu un suflet vargat,biciuit...
Asistam cu totii ,de la aparitia lui Eminescu (si chiar inainte el...) la terfelirea simbolurilor nationale,care in timpurile noastre a devenit un fel de sport.Celor care, de la marcarea evenimentului disparitiei lui Adrian Paunescu au preferat cultul retragerii in coltul lor anonim si ipseist;de asemenea celor care au gasit ca trebuie,glorios,sa-l defaimeze in presa scrisa (auzi..."versificator spontan,dar in esenta,un poet foarte slab!"-Romania libera),tin sa le transmit urmatoarele:
- in suflul plumburiu si lipsit de orizont pentru noi toti,al dictaturii comuniste,el a reusit sa ne uneasca si sa ne bucure.Am asistat,plini de candoare si de suflet la ceea ce s-a putut numi -salvare prin cultura-.
- daca gasiti sa-l acuzati ca a cantat in struna regimului comunist,ganditi-va ca tot el (si oare,cine a mai facut-o atat de direct si la aceeasi amplitudine)l-a ridiculizat pe fata -"Analfabetilor..."
- unde,in acea perioada, in afara cenaclului Flacara se mai striga in gura mare "Dumnezeu,patrie,Basarabia-pamant romanesc-,sfinti"...etc
Insa voi,marii corifei ai presei culte,ati preferat sa treceti evenimentul sub tacere,ati preferat lasitatea(Dilema, Observatorul,Adevarul lit si a)...De ce?
Se pare ca aceasta criza financiara va sucomba plenar in ceva,adanc inradacinat,din pacate in constiinta romaneasca,si anume -CRIZA MORALA-.
Da,acest moment al disparitiei poetului marcheaza dramatic si ineluctabil explozia pe fata,de aceasta data a crizei morale a societatii romanesti.Astazi domnilor,spre deosebire de anii rau famati ai dictaturii comuniste nu mai e posibila sub nici un chip acea-salvare prin cultura- ,pe care tot voi,culmea o fluturasesi pe buze pe la posturile de televiziune.
Celor care au strigat,cu piepturile lor acel "Oltenia,eterna terra nova",poate infantil,dar foarte candid,li s-a reprosat ca sunt o sleahta de inculti.Da domnilor,poate ca asa se vede de la inaltimea intelectului dumnevoasta,cu adevarat noi suntem acea debusolata si deziluzionata-massa confusa-,dar lasati-ma sa va spun despre ceva ce anume la voi a disparut cu desavarsire:acei oameni mai au inca SUFLET.La disparitia poetului ei nu au facut decat sa constate-drama colectiva- a evenimentului,o drama a sufletului romanesc cu care ei s-au identificat.Oare,ce este asa de neinteles?
Avem un neam si o spiritualitate; in fata adevarului metafizic de neinlaturat,al nasterii mortii si invierii lui Hristos ne inchinam cu onoare,dar si cu smerenie.Se pare ca pentru unii, dintre noi este vorba de atata "onoare "si mirare metafizica si intelectuala,incat ,plini de bazaitul mintii,nu mai observam ca de fapt asistam la uriasa(si simpla ,atat de umana,pana la urma),drama pe care este obligata sa o suporte o biata mama care(ca orice...mama)isi vede fiul nevinovat umilit si batjocorit pe strazi si apoi spanzurat cu bestialitate pe cruce,nevoita apoi fiind,cu mainile tremurande,cu fata inundata de lacrimi,cu sufletul facut praf,sa il ia de acolo si sa il aseze in mormant...este o drama in care ne regasim cu totii,atat de umana,atat de sincera - un mic adevar uman!- insa simtit -in carne-,in spatele caruia se ascunde,de fapt "se tainuieste" -ce cuvant...magic,nu?- marele mister al transcendentei adevarate.Insa pentru a vedea aceasta,sau ma rog,pentru a nu uita,nicand,avem nevoie de SUFLET,dragii mei.Suflet care, in ultimele decenii isi traieste veacul intr-o inconstienta si o inconsistenta de-a dreptul dubioase;si nici macar aceasta situatiune nu ne mai sperie.
Adio iesire din criza morala,profund morala ,de aceasta data;adio -salvare prin cultura-(de ieri,nu stiu cine va mai avea tupeul sa spere la asa ceva...),sau chiar prin simbol...
Ne intoarcem dupa eveniment la preocuparile noastre zilnice,multe,marunte si meschine,si care nu mai respira...nimic!