Dupa prea mult Tagore

a iesit asta:

O, dragoste,de-ai fi aievea
Eternul meu auz;
te string cu inima-n tacere
dintre cristale de sacaz

Nici vorbele nu tac acuma,
Nici cantul nu mai curge-n firi
Doar pacea, cu a ei lumina
ne-ncanta-n suflet,
cu clinchet de safiri!